Îmi iubesc părinții!

Sunt 2 ingeri ce-mi vegheaza viitorul!
   Poate nu le-o spun atît de frecvent și știu  ca e necesar sa imi cer iertare! In acest moment nici nustiu sau poate nu exista asemenea cuvinte magice și prețioase care ar exprima acest sentiment puternic de mulțumire care a incolțit in sufletul meu!Și aceasta se datoreaza faptului că voi ați avut grija de acest sentiment sa creasca in cugetul și inima mea!
 Fiecare din noi are o mamă,un tată, fiinte sublime,ființe  care dau viată! A fi parinte insemnă a înfăptui un miracol( miracolul vieții)
Dar ajungem cind trec anii si iarna nu-i departe dar parintii noștri numai sunt aceași,nu sunt bătrini,dar nici cei de ierisunt în  etate!
Unii sufera din iubire,unii sufera dupa ea,dupa mama !Dorul,adevăratul dor al parintilor il putem simti intradevar doar noi,copii cu parintii la distanta!Voi acei cu parintii acasa,imaginati-va  o saptamina fara ei! La inceput ve-ti fi fericiti! Apoi va ve-ti da seama de ceea ce lipseste-nu ai cu cine vorbi.nu ai la cine sa apelezi cîind ai o problemă,nu are cine sa te stringa in brate cind esti suparat!Oricum asta voi nu o puteti intelege!

Umbre-umbrele nu pot fi decit  niste amintiri dureroase,ce amintindu-ne  incet ne cade cîte o lacrimă,pentru că ei au fost,sunt și vor fi o parte din  noi!